sâmbătă, 30 iunie 2012

Experiența spaniolă VI

 Ce nu-i de ratat în Barcelona și am reușit să văd
În speranța, că voi recupera imaginile fotografiate în primele zile în Spania, am tot amânat continuarea serialului „Experiența spaniolă”, în care vroiam să vă semnalez ce nu-i de ratat în Barcelona. Voi continua totuși fără ele, căci oricum acele amintiri  mi-au rămas încă vii în memorie și-n suflet, deși au trecut deja două săptămâni de când am revenit meleagurile mele.
Am găsit totuși o soluție ca acele amintiri să le presar și cu imagini. Câteva imagini sunt cele care inițial nu am dorit să le folosesc, căci erau imagini surprinse din mersul autocarului. Le vroiam pe cele care le-am surprins pe itinerarul „verde” al Tur bus Barcelona, ce am reușit să surprind pe unde am poposit.
Bus Tur-ul verde trece pe lângă Casa Milà, proiectată de Gaudi

Altele ca cea de mai sus, scanate din prospecte, vederi, cărți pe care le-am adus cu mine, sau de pe net.

Creațiile lui Antoni Gaudí

Pentru că am amintit mai sus de Casa Milà, denumit de către barcelonezi La Pedrera (ce înseamnă carieră în catalană), din cauza fațadei ondulate, este una din  creațiile  originalului arhitect catalan, mă voi ocupa întâi de ea.
 Eu doar așa am reușit să o văd a doua oară. Acest imobil  construit pentru Roger Segimon de Milà între 1905-1907, din 1984 a fost inclusă în lista de patrimoniu UNESCO.
asa Mila, De pe http://travelsplendid.ro

O altă construcție „Bellesguard ”de Gaudí


Figueres Bellesguard-turn, de asemenea, cunoscut sub numele de Casa Figueres a fost proiectat intre 1900-1909.
Torre Figueres, "Bellesguard" (1900-02, Antoni Gaudí)
Foto:http://lolinberg.livejournal.com

Casa Vicens

Casa Vicens, a fost primul proiect a lui  Gaudi reședință pentru familia Manuel Vicens . O construcție din piatră și cărămidă, plăci ceramice colorată în plăci de șah și modele florale, are mai multe influențe, mai accentuată fiind cea maură. 

 Casa Batllo - Barcelona

Foto de pe http://angelblue77.blogspot.ro
 O altă capodoperă a lui Gaudi, „Casa de oase” datând din1905 reprezintă legenda Sf. Gheorghe- patronul Cataloniei. Balcoanele sunt ornate cu cranii și oase asemănătoare coloanei vertebrale, resturi din victimele balaurului,  iar acoperișul simbolizează spatele fiarei.
  Imagini din interior de pe: http://fotki.yandex.ru 

Foto Lolinberg


Frumos nu-i așa? Din păcate eu n-am reușit să le văd cu ochii mei.

Parcul Guell

GAUDÍ HOUSE MUSEUM
 Parcul ce poartă numele susținătoru arhitectului Gaudi, Eusebi Güell, un industriaș bogat, i-a dat posibilitatea financiară lui Antoni de a realiza cele mai importante opere ale sale: Palatul Güell, Parcul Güell, Cripta Güell, Pavilionul Güell. Guell a comandat acest parc exclusivist o „grădină oraș” pentru 60 de case. A construit și o casă model (pentru a promova vânzarea de terenuri), actuala Casă Muzeu Gaudi.Casa în care a trăit mai bine de 20 de ani.
 Proiectul imobiliar a fost un eșec . Construcția parcului a durat 4 ani 1900-1914. După moartea lui Eusebi Güell i Bacigalupi, 1918, moștenitorii au oferit parcul Consiliului Local. De atunci a rămas în administrația lui și în 1969 a fost declarat de interes național, iar din 1984 obiectiv UNESCO. El se întinde pe 15 hectare. Intrarea este liberă. 
 Intrarea în parc 
Foto de pe wikimedia.org
Câteva imagini din parc

Dragonul, cum îi spun ei, a devenit unul din simbolurile Barcelonei
Foto de pe http://bp.blogspot.com

Sagrada Família (Sfânta Familie)

Nu în ultimul rând biserica Sagrada Familia, cu Numele oficial „ Temple Expiatori de la Sagrada Família”, la care se lucrează din 1882. Lucrări ce au continuat până azi, e drept că  Războiul civil spaniol a reușit să le întrerupă. Oricum se spune că Gaudi ar fi afirmat:„Clientul meu nu se grăbește”. 
Foto de pe: http://upload.wikimedia.org, hausmanllc.files.wordpress.com, www.bugbog.com
 Din păcate era mult de așteptat pentru a o vizita și în interior 
Foto de pe: http://www.tuktuk.ro
 Făcusem și câteva filmări. În Parcul Guell, am surprins în palmieri papagali. Am fost atât de surprinsă să-i văd în libertate. 
Mă bucur că am avut șansa să ajung prin acele locuri, ar fi fost minunat dacă aș fi avut timp la dispoziție pentru a le vedea cum se cuvine.
Visam să ajung și la Muzeul Picasso, n-am reușit.Bine că măcar am reușit să-mi cumpăr un Album „Picasso , La monographie 1881-1973”, Brigitte Leal/Christine Piot/Marie-Laure Bernadac 

 Va urma

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu